Articole

Nu știm alții de ce iubesc Halloween-ul, dar la noi lucrurile sunt destul de clare. Halloween-ul ăsta american e un prilej în plus să coacem niște tarte și plăcinte românești, de toamnă :) Și în timp ce în casă miroase a scorțișoară și cuișoare, sculptăm dovleci în forme haioase și le punem semințele la cuptor, pentru ronțăieli cu parfum nostalgic de copilărie. Ce să nu-ți placă la combinația asta?

Cea mai bună bere e berea multă, zicea un mare înțelept. Nu poți contrazice un adevăr absolut, dar îl poți completa: cea mai bună bere e berea multă și băută din paharele potrivite. Pentru că există câte un pahar pentru fiecare stil de preparare a berii. Și nu e o găselniță de dragul artei sau al vânzărilor, ci chiar de dragul berii. Fiindcă forma unui pahar influențează gustul berii, culoarea și chiar compoziția.

E mai bună decât toate. Ăsta-i primul lucru pe care-l învățăm despre sănătate. Da, e mai bună chiar și decât cartofii prăjiți și decât tortul cu ciocolată, decât sarmalele ardelenești sau cozonacii din Bucovina. Și tocmai de aceea ne preocupă atât de mult. În special pe noi, bucătarii.

Nu mai e nici toamna ce-a fost… Perele, prunele și strugurii nu mai sunt “vestitorii toamnei”, cum scriam demult prin compuneri și dictări. Pentru copiii urbani de azi, sunt doar niște fructe cu forme perfecte și gusturi uniformizate, prezente încă de prin iulie pe rafturile de supermarket. Și fiindcă nu putem muta livezile bunicilor la bloc, ne-am gândit să împrumutăm o altă soluție ca să punem toamna pe harta senzorială a copiilor noștri: PUMPKIN SPICE, condimentul nr. 1 al toamnei.

Cafeaua dis-de-dimineață, cafeaua de la birou, cafeaua din gară, cafeaua din aeroport, cafeaua de după prânz, cafeaua cu ceva dulce, cafeaua dinaintea turei de noapte, cafeaua de la întâlnire, cafeaua din termos, cafeaua din fața cortului, cafeaua de weekend, cafeaua din coffee break. Cafeaua ca parte esențială din lumea mileniului III. Dacă te afli printre cei care n-ar putea trăi fără această licoare magică, iată destinațiile tale de vis în care pauza de cafea nu e doar tolerată sau încurajată, ci respectată cu sfințenie ca pe o tradiție imuabilă.

Majoritatea bărbaților oferă flori femeii pe care o iubesc. Nu și Samuel Farber, care i-a oferit soției sale un decojitor de fructe și legume. Da, e comic, dar numai dacă nu cunoști povestea întreagă. Decojitorul s-a dovedit a fi nu doar cel mai romantic gest, dar și începutul unei povești care se continuă și astăzi și ajută, la propriu, oameni din întreaga lume.  

Alimentația fără gluten e pentru unii un moft, pentru alții o necesitate, pentru alții o simplă curiozitate. Cert este că prinde tot mai mult teren în bucătării și în opțiunile pofticioșilor. Cum se poate trăi fără gluten, întreabă unii? Noi zicem că se poate atâta timp cât ai recomandarea sau aprobarea unui medic. Apoi, lucrurile devin mai simple decât s-ar crede: înlocuiești cerealele (grâu, orz, ovăz, secară), pastele făinoase și agenții de îngroșare glutenici cu alternativa gluten-free. Și alternativa, aflăm mai jos, e destul de bogată.

Investiția bună se cunoaște de dimineață. Cafetiera programabilă care te trezește în parfum de cafea proaspăt făcută. Fierbătorul de ouă care te anunță acustic atunci când e timpul să te așezi la masă și să savurezi ouă fierte exact atât cât îți dorești. Iar de smoothie-urile ”blenduite” în 30 de secunde nici nu mai zicem. Diminețile noastre devin tot mai ușoare. Deci somnul nostru devine tooot mai lung.

“Am deja o răzătoare acasă, la ce-mi mai trebuie un Microplane?” e ca și cum ai zice: “Am deja abonament la autobuz, la ce-mi mai trebuie o mașină?” Sigur că pe termen scurt poți economisi niște bani folosind vechea ta răzătoare în loc să investești într-o piesă mai scumpă care are aceeași funcție. În realitate însă, o ustensilă Microplane se plătește singură prin avantajele sale unice. Cum altfel ar fi ajuns Microplane lider global în domeniu?

Poveștile care stau la baza pastelor carbonara, puttanesca și bolognese nu sunt deloc simple. Sosurile de paste italiene au o istorie bogată care poate fi urmărită de secole, până la Roma antică. Deși ne gândim la spaghete cu sos de roșii, ca fel tipic de mâncare italiană, roșiile nu au făcut parte din dieta italiană până în anii 1800. Și prima rețetă pentru paste făcute cu sos de roșii a apărut de fapt într-o carte de bucate franceză din 1797. Deci, sosurile de paste pe bază de roșii pe care avem tendința să le considerăm de obicei italiene - bolognese, pomodoro, puttanesca - sunt de fapt evoluții mai recente.