Unora le place peștele la grătar, dar nu prea au îndemânare, așa zic ei. Ba se lipește de grătar, ba se destramă și ajunge în jar, ba una, ba alta și tot la pui și la porc ne întoarcem. Dar să știi că în cele mai multe cazuri nu e vorba de lipsă de îndemânare, nuuu, nicidecum! Ci de o lipsă de ustensile potrivite, dar și sfaturi care să le facă viața mai ușoară și grătarul mai reușit... cât ai zice pește.
Cum să intri sub pielea lui
Pe cât de delicată și de lejeră e carnea de pește, pe atât de intimidantă poate fi într-un scenariu de picnic și grătar. Cel mai bine ar fi să știi ce-i poate pielea. Fiindcă poate avea un rol esențial în succesul preparatului final. În cazul unui file, pielea ține intactă întreaga bucată ca tu să o manevrezi cu ușurință. Nu fâțâi prea mult peștele pe grătar, ci întoarce-l o singură dată cu ajutorul unei spatule. Dacă pielea e lipită de grătar, mai las-o puțin la rumenit și apoi ar trebui să se desprindă mult mai ușor. Unde mai pui că pielea de păstrăv și cea de scrumbie (și alți pești cu pielea subțire) devin delicios de crocante și exact cât trebuie de aromate. Lucru pe care nu-l putem spune despre peștii cu pielea mai groasă – somon, halibut – care ar fi mai bine să fie curățați de piele după ce îi ridici de pe grătar.
Îți fură inima, dar îți redă silueta
Dieta de slăbire pe bază de grătare funcționează, dar nu așa cum își închipuie unii. Jarul arde carnea și legumele, dar nu arde și caloriile. Deci ar fi bine să ai grijă ce pui pe grătar (dar și lângă el). Peștele poate fi cea mai bună alegere. Dacă nu te-am convins în paragraful anterior să-ți încerci norocul cu un file pe grătar, poți alege ruta mai scurtă: învelește peștele eviscerat în folie de aluminiu, nu înainte de a-l fi umplut cu câteva felii de lămâie și de a-l mângâia puțin cu sare și ulei de măsline. Îl lași acolo vreo 10 minute, cu o singură întoarcere. Vei obține, fără bătaie de cap, un pește gătit la aburi, dar cu aroma subtilă a fumului de grătar. The best of both worlds, cum s-ar zice.
Ce-și doresc grătarele...
O tavă de ajutor de la Emile Henry. De pus direct pe grătar, dar nu direct pe flacără. Poate cel mai elegant și mai simplu mod de a desăvârși un file de pește. N-ai fi zis că se pricep francezii la grătare, dar când au dezvoltat ceramica BBQ® în laboratoarele Emile Henry, ne-au cam pus capac. Pentru că rezistă la temperaturi de peste 500° C și distribuie căldura uniform pe toată suprafața vasului. Și ca să ne arate că rafinamentul franțuzesc e nelipsit în orice ar face, au îmbrăcat vasele astea într-un email special care le protejează de zgârieturi și ciobiri. Adică poți tăia peștele direct în tavă. Garantăm că nicio scrumbie de Dunăre și niciun somon de Atlantic n-ar putea rămâne reci și indiferenți la asemenea răsfăț pe grătar.
Frigărui cu bucăți fragezi ca de... pește
Să vă zicem una bună: i-am auzit pe câțiva dintre marii bucătari ai lumii spunând că frigăruile ce conțin carne și legume intercalate sunt total neinspirate din cauza diferențelor mari în timpul de gătire: bucățile mici de legume se rumenesc mai repede și pot ajunge carbonizate până ce carnea se va găti corespunzător. Și că cel mai bine ar fi ca frigăruile vegetale să fie separate de cele pentru carnivori. Ca să mulțumești pe toată lumea, înlocuiește carnea de pui/vită/porc/miel cu bucăți de pește alb, cu carne fermă – cod, eglefin (cunoscut și sub numele lui englezesc: haddock), halibut. Timpii de gătire vor fi mult mai scurți, deci nu pot face boacăne decât dacă uiți frigăruile pe grătar. Desigur că poți experimenta și cu ton sau somon, creveți și scoici trase frumușel în bețe de bambus.
Produse recomandate:
Alte articole care te-ar putea interesa:
