Scurt ghid despre ceaiuri

Deși ceainăriile sunt o raritate în comparație cu cafenelele, cea mai răspândită băutură în lume este ceaiul, nu cafeaua. Adevărul e că suntem mulți cei care am crescut cu ceai de mentă și ceai de mușețel, îndulcite cu miere sau zahăr din plin (pe vremea când zahărul nu era nociv 😊 ). Era bun dulce, cald, relaxant, dar adevărul e că numai ceai nu era. Sau cel puțin asta ți-ar zice specialiștii și cultivatorii plantei de ceai.

• Care sunt diferențele dintre principalele tipuri de ceaiuri
• Care sunt cele mai cunoscute varietăți de ceai
• Care este ceaiul cu conținut zero de teină
• Care este temperatura apei potrivită pentru ceai
• Cum prepari ice-tea acasă
• Ce fel de apă recomandă Academia Britanică de Ceai

Ceai versus infuzie de plante

Ceaiul tradițional – adică ceaiul care provine din China și are o istorie tumultuoasă de peste 5.000 de ani – este obținut prin infunzarea frunzelor plantei de ceai (Camelia sinensis). Există două varietăți ale acestei plante, în funcție de regiunea în care crește:

La celălalt capăt al mesei, regăsim ceaiul preparat din fructe, flori sau ierburi aromatice și/sau medicinale – altele decât planta Camelia sinensis . Denumim această băutură ceai pentru că este tot o infuzie de plante: mentă, mușețel, tei, fructe, sunătoare, anason, cozi de cireșe și tot așa. Spre deosebire de ceaiul tradițional, acestea nu conțin cafeină, dar sunt înzestrate cu proprietățile plantelor infuzate, de la aroma specifică până la efecte terapeutice: pot favoriza digestia, somnul, relaxarea, ba chiar și arderea grăsimilor. Vorba bancului: Mi-am cumpărat ceai din plante medicinale ca să slăbesc. E un pic amar, dar dacă îl bei cu o prăjitură, e foarte bun!   😊

Dacă ne-ntrebi pe noi (sau dacă preferi să consulți marele DEX 2009), orice infuzie de plante e un ceai și invers. Dar ca să nu ne încurcăm în băuturi, folosim adesea “ceai” și „infuzie de plante” ca termeni distincți pentru cele două tipuri de băuturi.

Tipuri de ceai

De exemplu, pentru ceaiul negru și ceaiul oolong, frunzele sunt lăsate să oxideze timp îndelungat, rezultând astfel într-o culoare închisă și în arome foarte intense. În schimb, frunzele pentru ceaiul alb și ceaiul verde nu sunt expuse la oxigen sau sunt foarte puțin oxidate, păstrându-și astfel culoarea naturală și aromele catifelate.

Perioada de cultivare a frunzelor, regiunea geografică, diversele metode de procesare termică, tipul de rulare și de măcinare sunt alți factori care determină caracteristicile ceaiurilor.

Principalele tipuri de ceai sunt ceaiul alb, verde, negru, oolong și pu-erh.

Fiecare dintre acestea se regăsește la rândul său în diverse varietăți, în funcție de detaliile de procesare, tipul de măcinare, folosirea frunzelor și/sau a mugurilor, adaosul de fructe, flori și ierburi aromatice, etc.

Ceai alb

• Trece prin cel mai simplu și scurt proces de prelucrare dintre toate ceaiurile înainte de a fi uscat și ambalat
• Oxidare minimă a frunzelor, apărută în mod natural
• Își păstrează culoarea și aromele naturale
• Se folosesc doar cele mai tinere frunze și muguri de ceai
• Culoare deschisă, delicată
• Aromă fină, catifelată, subtilă, adesea dulceag cu tentă florală sau fructată
• Poate fi consumat ca atare sau cu o felie de lămâie sau foarte puțină miere pentru a-i accentua gustul dulceag
• Varietăți populare: Bai Hao Yin Zhen,  Bai Mu Dan / Pai Mu Tan, Shou Mei, Gong Mei, Darjeeling White, Ceylon White

Ceai verde

• Similar cu ceaiul alb, trece printr-o prelucrare ușor mai îndelungată
• Similar cu ceaiul alb, trece printr-o prelucrare ușor mai îndelungată
• Frunzele sunt tratate termic (prăjite în tigăi sau la abur fierbinte) pentru a opri oxidarea
• Culoare verde, gălbuie
• Aromă lejeră, subtilă, blândă, cu tentă vegetală, dar poate fi și bogat, ușor astringent, cu parfum de nuci prăjite, în funcție de proveniența ceaiului și de tipul de prelucrare, măcinare, ambalare.
• Varietăți populare: Gunpowder, Gyokuro, Matcha Sencha, Bacha, Jasmine.

Ceai oolong (wulong)

• Cultivat aproape exclusiv în China și Taiwan
• Semi-oxidat (frunzele sunt lăsate să oxideze pentru o perioadă scurtă) – în funcție de varietate, pot fi oxidate între 8% și 80%.
• Frunzele trec printr-o prelucrare moderată, care include doar recoltarea manuală, preuscarea, rularea, oxidarea scurtă și uscarea finală.
• Culoare și arome mai intense decât ceaiul verde, dar mai subtile decât ceaiul negru.
• Culoare verde, aurie.
• Aromă lejeră, cu note florale.
• Varietăți populare: Milk oolong, Da Hong Pao, Shu Xian, Formosa oolong, Dong Ding.

Ceai negru

• Cel mai îndelung proces de prelucrare, cu o oxidare totală (cu câteva excepții, precum ceaiul negru Darjeeling, care nu are nevoie decât de o semi-oxidare datorită climatului regiunii).
• Culoare întunecată, maroniu închis sau nuanțe roșiatice.
• Gust intens, poate aduce aminte de aroma de cafea.
• Arome de malț (ceaiul Assam), note florale și fructate (Darjeeling), note de ciocolată (Ceylon).
• Varietăți populare: Assam, Darjeeling, Ceylon, Earl Grey (celebrul ceai englezesc aromatizat cu bergamotă).

Ceai pu-erh

• Obținut dintr-un soi vechi de Camelia sinensis, cu frunza mare.
• Provine din orășelul chinez Pu-erh, din provincial Yunnan.
• Trece printr-o procesare similară cu ceaiul verde.
• Este singurul tip de ceai care devine mai bun pe măsură ce se învechește – este necesară o învechire de câțiva ani pentru un pu-erh considerat de calitate.
• Există și pu-erh neînvechit, considerat a fi mai degrabă o variantă a ceaiului verde.

Teina sau cafeina din ceai

Cafeina sau mai bine zis teina este conținută în mod natural de către frunzele de ceai. Multă lume asociază aspectul ceaiului cu conținutul de teină, considerând că un ceai este cu atât mai tare cu cât este mai întunecat la culoare. Acest lucru e corect și nu prea. Este adevărat că ceaiurile slab procesate pot avea un conținut mai mic de teină decât cele oxidate și prelucrate îndelung. Dar ghici ce? În cazul ceaiurilor, mărimea contează! Mărimea frunzei, desigur. Există mai mulți factori care contribuie la “tăria” unui ceai, poate cel mai important fiind chiar gradul de măcinare a frunzei. În alte cuvinte, un ceai verde măcinat fin precum Matcha va conține mai multă teină decât un ceai negru cu frunza nemăcinată (presupunând că timpul de infuzare este același).

Rooibos - ceaiul fără teină, bun și pentru copii

Așa cum probabil ți-ai dat seama, ceaiul rooibos NU se prepară cu planta de ceai Camelia sinensis, ci cu o plantă originară din Africa de Sud. Cuvântul rooibos se traduce drept “tufiș roșu” și, datorită culorii sale, mai este denumit și ceai roșu. Frunzele acestei plante trec printr-o prelucrare care include, de obicei, și oxidarea prin care se obținte culoarea roșiatică și gustul specific. Există și ceai rooibos verde (neoxidat), fiind însă o variantă destul de scumpă și foarte puțin populară.

Spre deosebire de restul ceaiurilor, rooibos nu conține teină. Este însă bogat în antioxidanți. Gustul său dulceag, bogat, cu o ușoară tentă de nuci este pe placul multor oameni. Desigur, la fel ca în cazul tuturor ceaiurilor, vei găsi rooibos cu adaos de fructe, flori sau alte plante aromatice precum vanilie, măr, scorțișoară, fructe roșii, etc. Îl poți consuma cu o felie de lămâie sau îndulcit cu puțină miere, pentru un efect relaxant și binefăcător.

Trucuri și accesorii utile pentru un ceai perfect ca la ceainărie

1. Nu lăsa apa să ajungă la temperatura de fierbere

Contrar a ceea ce se întâmplă în multe bucătării, dis-de-dimineață, ceaiul nu ar trebui infuzat în apă fiartă dacă vrei să-i expui toate calitățile. Este adevărat că efectul pe care îl au câteva grade în plus sau în minus nu e sesizabil de către papilele noastre gustative (că doar nu suntem toți experți în ceai), dar ar fi mare păcat să pui, de exemplu, frunzele delicate ale unui ceai alb în apă clocotită. Consultă tabelul informativ de mai jos pentru a afla care este temperatura și timpii de infuzare recomandați pentru diferitele tipuri de ceai.

Dacă vrei să stai liniștit în timp ce apa se încinge la temperatura dorită, investește într-un fierbător electric KitchenAid cu funcție de setare a temperaturii.

2. Folosește un infuzor

eaiurile de calitate se vând adesea vrac, și nu la pliculețe. Pune cantitatea dorită în infuzorul din inox și apoi în cana cu apă fierbinte. Infuzorul împiedică frunzele de ceai să ajungă în băutură, fiind ușor de folosit și de curățat. Este ideal și pentru ceaiurile intens aromatizate, pe care vrei să le infuzezi de mai multe ori. Descoperă oferta de infuzoare pentru ceai.

3. Prepară iced-tea acasă

Știm că știi că băuturile din comerț cunoscute sub numele de ice-tea sunt pliiiine de zahăr și mulți alți crocobauri. Dar ai idee cât de repede poți să-ți faci ice-tea acasă? Încălzește apa, apoi infuzează în ea o cantitate dublă de ceai decât cea folosită de obicei. Scoate ceaiul și adaugă cuburi de gheață, apoi lasă-l la frigider și așteaptă să-ți fie sete. Sau poftă. Sau ambele. Poți să-l îndulcești după bunul plac sau să-l aromatizezi cu scorțișoară, căpșuni, zmeură și orice alte arome preferi. Ceaiul rooibos este excelent pentru a prepara iced-tea, dar dacă vrei o băutură energizantă, poți merge pe un ceai negru sau verde aromatizat.

4. Folosește un fierbător electric

Fierbătorul electric e un must-have în bucătăria secolului XXI, fie că îl folosești pentru ceai sau cafea, fie că vrei pur și simplu să aduci la fierbere apa pentru spaghetti. Fierbătoarele electrice încing apa în doar câteva minute și se opresc automat. Un produs de calitate ar trebui să fie rapid, silențios și sigur. Dacă este posibil, optează pentru un aparat din inox, gradat la interior și detașabil.

Recomandarea noastră este un fierbător electric KitchenAid, cu filtru detașabil pentru depunderile de calcar, și desigur, cu aspect elegant în stilul KitchenAid.

5. Folosește apă filtrată